Frumusetea libertatii

A fost odata o pasare.
Impodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare,  colorate si minunate, in sfarsit, o vietate creata ca sa zboare libera si sloboda in cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.
Intr-o zi , o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea.
Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire,cu inima batandu-i de emotie.
Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer intr-o armonie desavarsita.  Ea admira , venera, proslavea pasarea.
Dar ii veni atunci un gand: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Si femeia se simti infricosata.  Infricosata ca nu va mai simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare.  Si se simti invidioasa,invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii. Si se simti singura.  Si cugeta:’’ am sa instalez o capcana.Data viitoare cand va veni pasarea ,ea nu va mai pleca.’
Pasarea ,indragostita si ea reveni a doua zi cazu in capcana si fu inchisa in colivie.Si ea privea zilnic pasarea.Avea la dispozitie obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei care comentau :’’dar tu esti cineva care are totul’’.
Intre timp incepuse sa se produca o ciudata transformare:cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca,isi pierduse interesul pentru ea.
Pasarea ,nemaiputind sa-si dea glas sensului vietii sale incepu sa slabeasca,pierzandu-si stralucirea ,se uriti si femeia nu-i mai dadea nici o atentie,multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.
Intr-o buna zi,pasarea isi dadu duhul.
Femeia fu cuprinsa de o adinca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea.Nu-si amintea insa de colivie isi aducea aminte doar de ziua cand o vazuse pentru prima oara zburand multumita printre nori.
Daca s-ar fi observat pe sie insasi ,ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de mult la pasarea aceea era libertatea ei ,energia aripilor ei in miscare nu trupul ei fizic.
Fara pasare si viata ei isi pierdu sensul si moartea veni sa-I bata la usa.

-De ce ai venit? O intreba ea pe moarte.

-Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea pe cer,raspunse moartea.Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestinjenita ,ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult,acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintilnesti.

[ Femeia isi dadu seama cat de mult gresise ca ii furase libertatea.  Si ca frumusetea si laudele lumii se risipesc in vant.  Dar acum era prea tarziu,  chiar si pntru regrete...    Pentru ca acum nu mai avea nimic.. ]